Românitatea lui Ionesco, „o tinichea” pentru fiica sa

n faţa atitudinii lui Marie-France Ionesco, care nu-l consideră pe tatăl ei român şi se opune sărbătoririi centenarului dramaturgului în România, lumea teatrală se revoltă.

În anul centenarului lui Eugen Ionescu, care s-a născut în noiembrie 1909, la Slatina, oamenii de cultură din România iau atitudine în faţa refuzului fiicei dramaturgului, Marie-France Ionesco, de a-l recunoaşte pe tatăl ei drept autor de origine română.

În contractele pentru drept de autor
pe care le semnează cu teatrele din România, Marie-France pretinde să nu se facă niciun fel de referire la centenar, la Eugen Ionescu ca autor de origine română, „ceea ce nu este din moment ce piesele sale sunt scrise în franceză şi traduse în română”, susţine fiica dramaturgului.

Teatrologul George Banu, profesor la Sorbona şi preşedinte de onoare al Asociaţiei Internaţionale a Criticilor de Teatru, afirmă că Ionesco este în mod egal şi cetăţean român şi cetăţean francez şi că oamenii de cultură din România ar trebui să se revolte în faţa acestei situaţii absurde.

„Este mare păcat că suntem blocaţi”

Conflictul a pornit ca un tăvălug în momentul în care fiica dramaturgului s-a supărat pe Alexandru Dabija, regizorul care a pus în scenă la Odeon, în 2007, „Ionesco - cinci piese scurte”. Dabija a scris într-un caiet de festival că nu l-a înţeles pe Ionesco în tinereţe, dar că între timp s-a maturizat. Fiica dramaturgului s-a simţit jignită şi de atunci a răbufnit cu represalii.

Marie-France Ionesco a interzis de atunci ca montarea de la Odeon să fie reprezentată peste hotare, la Madrid sau la Seul.

„Marie-France mi-a spus la telefon: «M-am săturat ca tatălui meu să-i fie atârnată ca o tinichea originea română»”, a povestit, pentru EVZ, Dorina Lazăr, directorul teatrului Odeon. „Nu este admisibilă o asemenea atitudine. Sunt profund indignată. De ce este aşa o ruşine să fii român?”, s-a întrebat directorul teatrului.

Constantin Chiric, organizatorul de la Sibiu
al celui mai mare festival de teatru din România, spune că nu a putut face nimic, în cadrul ultimei ediţii, desfăşurate în perioada 29 mai - 7 iunie, sub semnul centenarului lui Ionesco.

„Ştiam că voi fi refuzat de Marie-France, dar este mare păcat că suntem blocaţi. Ionescu s-a format în România, el se revendică din teatrul lui Caragiale şi din avangarda românească, este total absurd ca Marie-France să pretindă că tatăl ei este doar francez şi să ne pedepsescă pe toţi cei care îl iubim pe Ionesco în România”, susţine Constantin Chiriac, directorul teatrului „Radu Stanca”.

La Sibiu, la o conferinţă din cadrul festivalului, la care au participat Theodor Paleologu şi H.-R. Patapievici, teatrologii şi-au exprimat nemulţumirea în faţa atitudinii lui Marie-France şi au lansat ideea, ca în semn de protest, să nu joace Ionesco, în anul Ionesco, dându-i-se astfel o lecţie fiicei celui care a scris „Lecţia”.

CERINŢE

Ionesco trebuie ortografiat în franceză

În contractele pe care le face cu teatrele din România, Marie-France pretinde ca numele tatălui ei să fie ortografiat pe afişe şi în caietele program
în limba franceză, Eugène Ionesco, şi în niciun caz în limba română. Ea nu acceptă ca niciun eveniment organizat în România, în 2009, să fie pus sub semnul centenarului Ionescu.
Piesele lui Ionesco continuă însă să fie montate în România. De curând, Teatrul „Fani Tardini", din Galaţi, a pus în scenă „Lecţia”, în regia lui Ţino Geirun, cu Vlad Vasiliu, în rolul profesorului. Spectacolul a fost montat în această stagiune şi de Horaţiu Mălăele, la Naţionalul bucureştean, cu regizorul-actor, în rol principal.

„Spectacolul nu trebuie să fie, nici mai mult nici mai puţin, sponsorizat sau plasat sub egida unei organizaţii româneşti sau internaţionale (U.N.E.S.C.O sau alta), care face referire la centenarul Eugène Ionesco ca autor «român». Numele autorului trebuie trecut, în limba franceză, Eugène Ionesco, şi nu ortografiat în romană”, se specifică în contractele cu teatrele româneşti.

Marie-France Ionesco a declarat pentru EVZ: „Eugène Ionesco e jucat în România în continuare, aşa cum e jucat şi în Japonia şi peste tot în lume, dar e jucat ca un autor francez care e tradus în limba ţării respective. Eu nu mă opun ca piesele sale să fie jucate, ci mă opun ca el să fie recuperat ca scriitor român, ceea ce centenarul şi festivităţile din România încearcă să facă. Tatăl meu s-a născut în România, dar a vrut să fie şi a fost un scriitor francez, chiar dacă nu şi-a schimbat numele”.