Judecarea meciului de fotbal Rapid - Steaua, întrerupt pentru că arbitrul a fost lovit în cap cu o brichetă, a fost amânată pentru mâine, ora 12.00. „Vinovaţi“ sunt avocaţii clubului Rapid, care au ridicat câteva obiecţii.
Judecata meciului Rapid - Steaua (întrerupt săptămâna trecută în minutul 72, la scorul de 1-0 pentru gazde, pentru că arbitrul a fost lovit în cap cu o brichetă) tinde să se transforme într-o telenovelă. Comisia de Disciplină a FRF a amânat aseară verdictul pentru a doua oară, după ce prima „reportare“ se produsese în urmă cu câteva zile, pe motiv că părţile trebuie să-şi pregătească pledoaria şi dovezile. Rapid, care e în mare pericol să piardă meciul la masa verde cu scorul de 3-0, face tot posibilul să amâne procesul.
Avocatul Gheorghe Florea, care l-a însoţit pe conducătorul rapidist George Copos, a invocat două vicii de procedură, obţinând un nou termen: mâine, la ora 12.00. „Procesul îşi urmează cursul, dar s-au ridicat două excepţii de către Rapid şi am stabilit următoarea şedinţă pentru vineri (n.r. - mâine)“, a explicat Daniel Cernat, preşedintele Comisiei de Disciplină a FRF.
Surse din interiorul comisiei ne-au dezvăluit însă că Rapid pregăteşte pentru mâine o nouă obiecţie, care ar echivala cu o altă amânare! Mai mult decât atât, se pare că presiunile exercitate asupra membrilor Comisiei de Disciplină i-au copleşit pe aceştia, forul încercând să scape de „castana fierbinte“ prin pasarea la Comisia de Apel!
„Cerem despăgubiri de 20 de milioane!“
George Copos a venit ieri la sediul Ligii Profesioniste de Fotbal alături de Gheorghe Florea, avocatul clubului. Acesta din urmă a făcut o declaraţie surprinzătoare, prin care a încercat să pună presiune pe membrii comisiei, ameninţând că va cere daune considerabile: „În cazul în care vom sesiza abuzuri, vom da în judecată Comisia de Disciplină, cerând despăgubiri de 20 de milioane de euro, adică banii
din Liga Campionilor şi primele jucătorilor“. Demersurile conducerii au fost susţinute şi de suporteri, în jurul orei 15.00, câţiva fani ai echipei Rapid protestând în faţa Ligii Profesioniste de Fotbal. Aceştia au afişat două bannere prin care cereau un verdict favorabil clubului din Grant: „Nu suntem singurii cu precedent, deci judecaţi-ne corect“ şi „Daţi-ne fotbalul înapoi“. Jandarmii i-au îndepărtat pe protestatari, invocând faptul că nu au autorizaţie pentru afişarea bannerelor în public.
Deşi toate privirile s-au îndreptat ieri către sediul LPF, de unde se aştepta o decizie în privinţa incidentelor de la derby-ul Rapid - Steaua, Comisia de Disciplină a făcut tot posibilul să amâne verdictul, „cazul bricheta“ fiind trecut ultimul pe ordinea de zi! După judecarea celorlalte 18 cazuri minore, s-a trecut şi la cel mai important subiect al zilei, care s-a încheiat, oricum, în foarte scurt timp.
Gigi Becali: „Rapidiştii au dreptatea lor“
Gigi Becali, finanţatorul Stelei, a declarat la plecare că ar fi procedat la fel ca şi oficialii Rapidului, dacă Steaua s-ar fi aflat într-o asemenea situaţie: „Cei de la Rapid au dreptatea lor, e normal să fie nemulţumiţi, dar nu pot face nimic. Ei vin cu argumente slabe. Zic că în Spania şi Germania s-au rejucat nişte meciuri întrerupte. Acolo s-a întâmplat aşa pentru că regulamentele interne permiteau. La noi nu se poate rejuca meciul“. Gigi Becali a menţionat că jucătorii nu i-au cerut primele de victorie pentru meciul cu Rapid şi a salutat gestul preşedintelui Traian Băsescu de a-l decora pe arbitrul Alexandru Deaconu: „Aş propune ca Deaconu să devină un simbol al neagresiunii“.
Naşu’ bagă spaima-n arbitri
Mircea Sandu, preşedintele FRF, Ionuţ Lupescu, directorul general al FRF, şi Gheorghe Constantin, preşedintele CCA, au participat ieri la şedinţa de analiză a activităţii arbitrilor şi asistenţilor din primele etape ale returului.
Sandu s-a adresat pe un ton imperativ arbitrilor, cerându-le să procedeze la fel ca Alexandru Deaconu în cazul în care obiectele aruncate din tribună lovesc pe cineva din teren. „Avem acest incident total neplăcut de la meciul Rapid - Steaua. Am văzut acelaşi lucru şi la Galaţi, şi la Craiova. Dacă e cineva lovit în teren, trebuie să oprească meciul. Cine nu va aplica această regulă, va fi exclus din arbitraj. Credeţi-mă! Aveţi litera regulamentului“, li s-a adresat Mircea Sandu arbitrilor.
vineri, 27 martie 2009
Taher face ordine in Giulesti
Omul de afaceri iordanian, care a cumparat pachetul majoritar de actiuni al FC Rapid, a anuntat marti seara, la Realitatea TV, noua structura de conducere a gruparii din Grant, Constantin Toma - presedinte si Alexandru Bunea - vicepresedinte, si a lasat sa se inteleaga ca Laszlo Boloni, tehnicianul lui Al-Jazeera (Emiratele Arabe Unite) poate veni ca antrenor din sezonul urmator.
Taher controleaza, dupa cum a explicat, 58,8 la suta din actiunile SC FC Rapid SA, dar tranzactia cu Copos s-a facut prin mai multe societati. "Este vorba de 58,8 la suta. Dar sunt mai multe societati: si Griro, si Taher, si Toma, si altele. Initial s-a discutat de 80 la suta pentru ca George Copos vroia sa iasa din fotbal. Dar eu i-am zis ca fara el nu vin la Rapid", a afirmat Taher, care a adaugat ca s-a facut un audit preliminar si ca datoriile clubului se vor cunoaste dupa efectuarea unui audit complet. Taher a dezmintit faptul ca in spatele sau este Gigi Becali si i-a asigurat pe fanii giulesteni ca in ciuda prieteniei cu finantatorul din Ghencea si cu Nicolae Badea, presedintele CA al lui FC Dinamo, va face totul pentru a-i vedea suparati pe acestia dupa meciurile echipelor lor cu Rapid.
Taher a precizat ca presedinte al CA va fi numit Constantin Toma, iar vicepresedinte in domeniul financiar
Alexandru Bunea. Noua echipa manageriala urmeaza sa inceapa negocierile cu Ministerul Transporturilor pentru concesionarea stadionului din Giulesti.
Prezent in emisiune, Toma a recunoscut ca are o relatie de afaceri cu Nicolae Badea si a precizat ca nu a fost mai mult de doua ori pe an pe stadionul lui Dinamo. "Eu respect galeria Rapidului si vin cu mare placere la Rapid. Am ales Rapidul pentru ca imi place sa obtin un succes. In tribuna la Dinamo nu stiu daca am fost vazut de mai mult de doua ori pe an, la fel ca si la Rapid", a spus Toma.
Copos e de acord cu Bölöni
Taher a mai spus ca la vara va aduce un antrenor mare la Rapid, fara a preciza numele acestuia. "Lui Marian Rada ii dam sansa sa ramana. Din vara, vedem. Eu nu am vorbit personal cu Bölöni, ci doar cu R. Lucescu", a spus Taher. In schimb, Copos este mult mai transant. "Am vorbit si astazi (n.r. - ieri) cu Bölöni. Sunt sanse sa vina din vara. Din discutiile cu el e tentat sa antreneze Rapidul. E un antrenor foarte bun pe care noi am vrut sa-l aducem si in vara trecuta, dar avea o oferta buna din Emirate si nu am putut sa urcam pana la acea suma. Dar, sigur, din vara Bölöni este o solutie pentru Rapid", a spus Copos.
Taher controleaza, dupa cum a explicat, 58,8 la suta din actiunile SC FC Rapid SA, dar tranzactia cu Copos s-a facut prin mai multe societati. "Este vorba de 58,8 la suta. Dar sunt mai multe societati: si Griro, si Taher, si Toma, si altele. Initial s-a discutat de 80 la suta pentru ca George Copos vroia sa iasa din fotbal. Dar eu i-am zis ca fara el nu vin la Rapid", a afirmat Taher, care a adaugat ca s-a facut un audit preliminar si ca datoriile clubului se vor cunoaste dupa efectuarea unui audit complet. Taher a dezmintit faptul ca in spatele sau este Gigi Becali si i-a asigurat pe fanii giulesteni ca in ciuda prieteniei cu finantatorul din Ghencea si cu Nicolae Badea, presedintele CA al lui FC Dinamo, va face totul pentru a-i vedea suparati pe acestia dupa meciurile echipelor lor cu Rapid.
Taher a precizat ca presedinte al CA va fi numit Constantin Toma, iar vicepresedinte in domeniul financiar
Alexandru Bunea. Noua echipa manageriala urmeaza sa inceapa negocierile cu Ministerul Transporturilor pentru concesionarea stadionului din Giulesti.
Prezent in emisiune, Toma a recunoscut ca are o relatie de afaceri cu Nicolae Badea si a precizat ca nu a fost mai mult de doua ori pe an pe stadionul lui Dinamo. "Eu respect galeria Rapidului si vin cu mare placere la Rapid. Am ales Rapidul pentru ca imi place sa obtin un succes. In tribuna la Dinamo nu stiu daca am fost vazut de mai mult de doua ori pe an, la fel ca si la Rapid", a spus Toma.
Copos e de acord cu Bölöni
Taher a mai spus ca la vara va aduce un antrenor mare la Rapid, fara a preciza numele acestuia. "Lui Marian Rada ii dam sansa sa ramana. Din vara, vedem. Eu nu am vorbit personal cu Bölöni, ci doar cu R. Lucescu", a spus Taher. In schimb, Copos este mult mai transant. "Am vorbit si astazi (n.r. - ieri) cu Bölöni. Sunt sanse sa vina din vara. Din discutiile cu el e tentat sa antreneze Rapidul. E un antrenor foarte bun pe care noi am vrut sa-l aducem si in vara trecuta, dar avea o oferta buna din Emirate si nu am putut sa urcam pana la acea suma. Dar, sigur, din vara Bölöni este o solutie pentru Rapid", a spus Copos.
Ce seară de vis! România a zdrobit Rusia cu 3-0! Să vină EURO 2008!
România a întrecut miercuri seară absolut toate aşteptările, reuşind să îi spulbere pe ruşi cu scorul de 3-0, la capătul unui meci în care elevii lui Victor Piţurcă au dat totul în ofensivă, dar au stat bine şi în apărare. Selecţionerul nostru a trimis în teren toţi jucătorii trecuţi pe foaia de joc, surprizele victoriei fiind create de cei intraţi la pauză: Marius şi Daniel Niculae. Marica a reuşit un gol extraordinar după o perioadă mai grea la echipa de club, iar jucătorii aduşi pe post înlocuitori ai titularilor de drept s-au descurcat exemplar.
„Tricolorii” au început bine meciul, Mutu obţinând şi executând o lovitură liberă care putea schimba tabela, dar o deviere a făcut ca balonul să treacă puţin pe lângă poartă. „Decarul” României a continuat să preseze în atac, fiind ajutat de Chivu şi Florentin Petre, însă acţiunile noastre nu au avut niciun rezultat, oaspeţii apărându-se şi folosindu-se de faulturi pentru a stopa orice pericol. Portarul Popa a fost „deranjat” abia după un sfert de oră, când a intervenit bine la o centrare trimisă de ruşi, atacurile oaspeţilor fiind totuşi foarte slabe.
Băieţii noştri au continuat să preseze în atac, graţie faptului că ruşii nu au reuşit să construiască nimic, dar Mutu şi „piticul” Petre nu au reuşit să facă mare lucru în faţa celor nouă adversari aşezaţi pe două linii. Chiar dacă ruşii au început la un moment dat să fie mai ofensivi, contraatacurile noastre l-au adus pe Florentin Petre în poziţia de a marca în minutul 32, însă, cu toate că Akinfeev a intervenit dur la mijlocaşul nostru, abritrul nu a acordat penalty. După un joc oarecum haotic, fără prea mare frumuseţe, Ciprian Marica a dat lovitura în ultimul minut al primei părţi, reuşind un şut superb de la 17 metri, care s-a dus direct în colţ, imposibil de parat.
Ceea ce a urmat după ieşirea de la cabine a fost un adevărat spectacol pentru spectatori, băieţii noştri fiind mai decişi decât niciodată să arate de ce sunt în stare, mai ales că adversarul nu a pus probleme reale. Chiar dacă ruşii au încercat câteva acţiuni periculoase în debutul părţii secunde, cum ar fi şutul lui Jirkov, „tricolorii” au scăpat cu faţa curată şi au presat în ofensivă. Atac după atac, România s-a apropiat din ce în ce mai mult de poarta adversă, iar tactica lui Piţurcă a dat roade în minutul 60. Profitând de luftul lui Florentin Petre, care a aşezat perfect în acest fel o minge la marginea careului, Daniel Niculae a mărit scorul la 2-0, cu un şut puternic şi plasat.
Peste un sfert de oră a venit rândul altui jucător intrat la pauză să bucure tribunele din Ghencea, Marius Niculae înfigând cuţitul în rana ruşilor cu un „cap” de senzaţie, după ce mingea a fost centrată perfect de Bănel Nicoliţă. Ruşii au cedat total pe finalul partidei şi s-au „baricadat” în apărare, iar scorul final a rămas 3-0.
Acesta a fost probabil cel mai util test înainte de EURO 2008, rezultatul dându-le cu siguranţă aripi elevilor lui Victor Piţurcă. Sperăm ca victoria noastră să fie de bun augur, iar „isprava” să fie repetată cât mai des la turneul final din vară.
Au evoluat echipele:
ROMÂNIA: M. Popa (Stanca ‘89) – Contra (Ogăraru ‘70), Tamaş (Ovidiu Petre ‘35), D. Goian, Raţ (Sepsi ‘84) - Rădoi, Chivu - Fl. Petre (Bănel Nicoliţă ‘62), Cociş (Aliuţă ‘84), Mutu (Dică ‘45) – Marica (Marius Niculae ‘45). Selecţioner: Victor Piţurcă
RUSIA: Akinfeev - Aniukov, A. Berezuţki (cpt.), Ignaşevici, V. Berezuţki – Bilialetdinov (Dmitri Sîciov ‘64), Bîstrov, Şirokov, Semşov, Jirkov – Adamov (Pavliucenko ‘60). Selecţioner: Guus Hiddink
„Tricolorii” au început bine meciul, Mutu obţinând şi executând o lovitură liberă care putea schimba tabela, dar o deviere a făcut ca balonul să treacă puţin pe lângă poartă. „Decarul” României a continuat să preseze în atac, fiind ajutat de Chivu şi Florentin Petre, însă acţiunile noastre nu au avut niciun rezultat, oaspeţii apărându-se şi folosindu-se de faulturi pentru a stopa orice pericol. Portarul Popa a fost „deranjat” abia după un sfert de oră, când a intervenit bine la o centrare trimisă de ruşi, atacurile oaspeţilor fiind totuşi foarte slabe.
Băieţii noştri au continuat să preseze în atac, graţie faptului că ruşii nu au reuşit să construiască nimic, dar Mutu şi „piticul” Petre nu au reuşit să facă mare lucru în faţa celor nouă adversari aşezaţi pe două linii. Chiar dacă ruşii au început la un moment dat să fie mai ofensivi, contraatacurile noastre l-au adus pe Florentin Petre în poziţia de a marca în minutul 32, însă, cu toate că Akinfeev a intervenit dur la mijlocaşul nostru, abritrul nu a acordat penalty. După un joc oarecum haotic, fără prea mare frumuseţe, Ciprian Marica a dat lovitura în ultimul minut al primei părţi, reuşind un şut superb de la 17 metri, care s-a dus direct în colţ, imposibil de parat.
Ceea ce a urmat după ieşirea de la cabine a fost un adevărat spectacol pentru spectatori, băieţii noştri fiind mai decişi decât niciodată să arate de ce sunt în stare, mai ales că adversarul nu a pus probleme reale. Chiar dacă ruşii au încercat câteva acţiuni periculoase în debutul părţii secunde, cum ar fi şutul lui Jirkov, „tricolorii” au scăpat cu faţa curată şi au presat în ofensivă. Atac după atac, România s-a apropiat din ce în ce mai mult de poarta adversă, iar tactica lui Piţurcă a dat roade în minutul 60. Profitând de luftul lui Florentin Petre, care a aşezat perfect în acest fel o minge la marginea careului, Daniel Niculae a mărit scorul la 2-0, cu un şut puternic şi plasat.
Peste un sfert de oră a venit rândul altui jucător intrat la pauză să bucure tribunele din Ghencea, Marius Niculae înfigând cuţitul în rana ruşilor cu un „cap” de senzaţie, după ce mingea a fost centrată perfect de Bănel Nicoliţă. Ruşii au cedat total pe finalul partidei şi s-au „baricadat” în apărare, iar scorul final a rămas 3-0.
Acesta a fost probabil cel mai util test înainte de EURO 2008, rezultatul dându-le cu siguranţă aripi elevilor lui Victor Piţurcă. Sperăm ca victoria noastră să fie de bun augur, iar „isprava” să fie repetată cât mai des la turneul final din vară.
Au evoluat echipele:
ROMÂNIA: M. Popa (Stanca ‘89) – Contra (Ogăraru ‘70), Tamaş (Ovidiu Petre ‘35), D. Goian, Raţ (Sepsi ‘84) - Rădoi, Chivu - Fl. Petre (Bănel Nicoliţă ‘62), Cociş (Aliuţă ‘84), Mutu (Dică ‘45) – Marica (Marius Niculae ‘45). Selecţioner: Victor Piţurcă
RUSIA: Akinfeev - Aniukov, A. Berezuţki (cpt.), Ignaşevici, V. Berezuţki – Bilialetdinov (Dmitri Sîciov ‘64), Bîstrov, Şirokov, Semşov, Jirkov – Adamov (Pavliucenko ‘60). Selecţioner: Guus Hiddink
„Zilele in care fetitele doreau sa devina Nadia au apus“
Desi spune ca gimnastica feminina romaneasca este in criza, antrenorul Nicolae Forminte este convins ca se va intoarce cu medalii de la Beijing.
Steliana Nistor, una dintre pu]inele certitudini. Sursa: Reuters
Echipa feminina de gimnastica a Romaniei a reprezentat principala furnizoare de medalii la ultimele editii ale Jocurilor Olimpice. Cu patru luni inainte de Beijing insa, previziunile nu sint foarte optimiste. „Gimnastica feminina romaneasca este in criza. Nu mai avem in echipa sportive de top, nu exista cadru medical adecvat, iar plaja de selectie este redusa. Zilele in care fetitele doreau sa devina Nadia Comaneci au apus“, a declarat, pentru agentia Reuters, antrenorul lotului feminin de gimnastica, Nicolae Forminte.
Dupa Olimpiada de la Atena, in 2004, Catalina Ponor&Co. se intorceau acasa cu 6 medalii, un record pentru echipa care din 1976 a urcat pe podium la fiecare editie a JO.
In China, Forminte se teme ca nationala Romaniei are sanse mici sa impresioneze arbitrii. „Schimbul de generatii, fondurile reduse, scaderea in popularitate a sportului si emigrarea antrenorilor si fizioterapeutilor au lovit gimnastica din tara est-europeana“, noteaza agentia Reuters.
Deocamdata, antrenorul roman mizeaza doar pe Sandra Izbasa si Steliana Nistor. El este nevoit sa stringa insa sase fete pentru a apara reputatia Romaniei in concursul pe echipe. „Inainte de 1989, familiile isi incurajau fetele sa devina gimnaste in speranta cistigarii unui bilet de iesire din tara si implicit de a lasa in spate regimul opresiv si saracia. Acum, tinerele gimnaste nu mai au un model dupa care sa se ghideze. Nimeni nu mai vrea sa fie Nadia“, a spus Forminte.
Lipsa de talente este dublata de accidentari. Vicecampioana mondiala Steliana Nistor este in pericol de a nu concura la sarituri la Beijing din cauza unor probleme de spate. „Pot sa concurez cu succes la numai trei aparate. Aceasta imi scade sansele de a cistiga mai multi bani
. Sper ca la Beijing sa urc pe podium la aparatele mele preferate: sol si paralele“, a spus Steliana Nistor.
In ciuda tuturor problemelor si a concurentei de peste Ocean, Forminte ramine insa optimist. „O sa aduc corabia gimnasticii romanesti la tarm indiferent de furtuna. Iubesc acest sport“, a spus Forminte. Iar fetele sale au toate motivele sa faca totul pentru a-i implini visul antrenorului. Aurul olimpic le-ar aduce, pe linga faima, 100.000 de euro si o masina de teren.
Dragulescu, apt pentru Beijing
Antrenorul lotului masculin de gimnastica, Dan Grecu, a primit vesti bune de peste Ocean: Marian Dragulescu poate continua activitatea de performanta. Diagnosticat in tara cu discopatie cervicala si oprit sa se mai antreneze, Marocanul a plecat in SUA pentru a afla si parerea medicilor
de-acolo. „Rezultatul analizelor este imbucurator. Doctorii din SUA i-au spus ca este valid pentru gimnastica.
Deocamdata ramine la Las Vegas pina pe 10 aprilie pentru a efectua un tratament
de consolidare a muschilor coloanei. Apoi se intoarce in tara si se pune pe treaba. Noi avem incredere in el. Trei luni sint suficiente pentru cineva care stie cu ce se maninca acest sport“, a spus Alexandru Mogos, consilierul presedintelui dinamovist Marcel Popescu. Pentru a putea fi reprimit la antrenamente, Dragulescu va trebui sa obtina aviz favorabil din partea Institutului National de Medicina Sportiva.
Oceanul Atlantic
este al doilea ocean ca marime din lume, intinzindu-se pe aproape o cincime din suprafata Pamintului. El separa Americile de Europa, in vest, si de Africa, in est. Oceanul Arctic se afla la nord, iar Antarctica, la sud. Pe marginile Atlanticului exista mai multe mari, printre care marile Baltica si Mediterana, in est, si Marea Caraibilor, in vest. Atlanticul are unele dintre cele mai propice locuri pentru pescuit, insa este si cel mai poluat dintre oceane, din cauza industriei concentrate pe tarmurile sale.
Steliana Nistor, una dintre pu]inele certitudini. Sursa: Reuters
Echipa feminina de gimnastica a Romaniei a reprezentat principala furnizoare de medalii la ultimele editii ale Jocurilor Olimpice. Cu patru luni inainte de Beijing insa, previziunile nu sint foarte optimiste. „Gimnastica feminina romaneasca este in criza. Nu mai avem in echipa sportive de top, nu exista cadru medical adecvat, iar plaja de selectie este redusa. Zilele in care fetitele doreau sa devina Nadia Comaneci au apus“, a declarat, pentru agentia Reuters, antrenorul lotului feminin de gimnastica, Nicolae Forminte.
Dupa Olimpiada de la Atena, in 2004, Catalina Ponor&Co. se intorceau acasa cu 6 medalii, un record pentru echipa care din 1976 a urcat pe podium la fiecare editie a JO.
In China, Forminte se teme ca nationala Romaniei are sanse mici sa impresioneze arbitrii. „Schimbul de generatii, fondurile reduse, scaderea in popularitate a sportului si emigrarea antrenorilor si fizioterapeutilor au lovit gimnastica din tara est-europeana“, noteaza agentia Reuters.
Deocamdata, antrenorul roman mizeaza doar pe Sandra Izbasa si Steliana Nistor. El este nevoit sa stringa insa sase fete pentru a apara reputatia Romaniei in concursul pe echipe. „Inainte de 1989, familiile isi incurajau fetele sa devina gimnaste in speranta cistigarii unui bilet de iesire din tara si implicit de a lasa in spate regimul opresiv si saracia. Acum, tinerele gimnaste nu mai au un model dupa care sa se ghideze. Nimeni nu mai vrea sa fie Nadia“, a spus Forminte.
Lipsa de talente este dublata de accidentari. Vicecampioana mondiala Steliana Nistor este in pericol de a nu concura la sarituri la Beijing din cauza unor probleme de spate. „Pot sa concurez cu succes la numai trei aparate. Aceasta imi scade sansele de a cistiga mai multi bani
. Sper ca la Beijing sa urc pe podium la aparatele mele preferate: sol si paralele“, a spus Steliana Nistor.
In ciuda tuturor problemelor si a concurentei de peste Ocean, Forminte ramine insa optimist. „O sa aduc corabia gimnasticii romanesti la tarm indiferent de furtuna. Iubesc acest sport“, a spus Forminte. Iar fetele sale au toate motivele sa faca totul pentru a-i implini visul antrenorului. Aurul olimpic le-ar aduce, pe linga faima, 100.000 de euro si o masina de teren.
Dragulescu, apt pentru Beijing
Antrenorul lotului masculin de gimnastica, Dan Grecu, a primit vesti bune de peste Ocean: Marian Dragulescu poate continua activitatea de performanta. Diagnosticat in tara cu discopatie cervicala si oprit sa se mai antreneze, Marocanul a plecat in SUA pentru a afla si parerea medicilor
de-acolo. „Rezultatul analizelor este imbucurator. Doctorii din SUA i-au spus ca este valid pentru gimnastica.
Deocamdata ramine la Las Vegas pina pe 10 aprilie pentru a efectua un tratament
de consolidare a muschilor coloanei. Apoi se intoarce in tara si se pune pe treaba. Noi avem incredere in el. Trei luni sint suficiente pentru cineva care stie cu ce se maninca acest sport“, a spus Alexandru Mogos, consilierul presedintelui dinamovist Marcel Popescu. Pentru a putea fi reprimit la antrenamente, Dragulescu va trebui sa obtina aviz favorabil din partea Institutului National de Medicina Sportiva.
Oceanul Atlantic
este al doilea ocean ca marime din lume, intinzindu-se pe aproape o cincime din suprafata Pamintului. El separa Americile de Europa, in vest, si de Africa, in est. Oceanul Arctic se afla la nord, iar Antarctica, la sud. Pe marginile Atlanticului exista mai multe mari, printre care marile Baltica si Mediterana, in est, si Marea Caraibilor, in vest. Atlanticul are unele dintre cele mai propice locuri pentru pescuit, insa este si cel mai poluat dintre oceane, din cauza industriei concentrate pe tarmurile sale.
Ungaria, bestia nerra
În ultimele 10 meciuri, naţionala de handbal feminin a României a obţinut numai două victorii împotriva vecinelor
Cel mai important succes românesc împotriva unguroaicelor a venit la CM din 2005, când le-am învins în faza semifinalelor. În schimb, cu Polonia nu am avut niciodată probleme, iar ultima oară când am jucat împotriva Japoniei a fost la CM din 2003.
Schimbarea adversarilor de la turneul preolimpic care va avea loc la Bucureşti, în perioada 28-30 martie, a scos în faţa României naţionala Ungariei, una dintre puţinele echipe în faţa cărora noi avem palmares negativ. În ultimii patru ani, cele două naţionale s-au întâlnit de 10 ori, atât la Mondiale şi Europene, cât şi în jocuri amicale, iar România a obţinut doar două victorii, în timp ce Ungaria a câştigat de şase ori, două jocuri terminându-se la egalitate.
Cel mai important succes românesc împotriva unguroaicelor a venit la CM din 2005, când le-am învins în faza semifinalelor. În schimb, cu Polonia nu am avut niciodată probleme, iar ultima oară când am jucat împotriva Japoniei a fost la CM din 2003.
Schimbarea adversarilor de la turneul preolimpic care va avea loc la Bucureşti, în perioada 28-30 martie, a scos în faţa României naţionala Ungariei, una dintre puţinele echipe în faţa cărora noi avem palmares negativ. În ultimii patru ani, cele două naţionale s-au întâlnit de 10 ori, atât la Mondiale şi Europene, cât şi în jocuri amicale, iar România a obţinut doar două victorii, în timp ce Ungaria a câştigat de şase ori, două jocuri terminându-se la egalitate.
Pleacă Ronaldinho!
Conform cotidianului Marca, FC Barcelona a decis: se va despărţi de Ronaldinho la finele actualului sezon. Conducerea a ajuns la o asemenea hotărâre în cadrul unei şedinţe desfăşurate ieri, brazilianului reproşându-i-se, printre altele, ieşirile nocturne tot mai frecvente şi marea diferenţă faţă de forma avută odinioară.
Pionierat de dragul artei
Galerii care ramin fara sedii, galeristi care nu cred in sprijin extern, public neinteresat de arta contemporana. In discutia de marti de la ICR, au fost puse pe tapet astfel de probleme.
Erwin Kessler, dezbatind problemele breslei, alaturi de cei cinci galeristi bucuresteni
„Galere, galerii, piraterii: de ce apar si de ce dispar galeriile de arta“ a fost titlul dezbaterii desfasurate marti la sediul Institutului Cultural Roman (ICR) si moderate de criticul de arta Erwin Kessler. Alaturi de el s-au asezat cinci galeristi bucuresteni: Dan Popescu (H’art Gallery), Matei Caltia (Galeria Posibila), Diana Dochia (Anaid Art Gallery) si reprezentantii a doua galerii „disparute“ - Aurora Kiraly (Galeria Noua) si Theodor Graur (Galeria HT003).
Dezbaterea a pornit, dupa cum era de asteptat, de la disparitia recenta a mai multor galerii, intr-un moment in care ar fi fost normal ca piata
de arta autohtona sa se fi asezat deja.
Erwin Kessler, in deschiderea discutiei, a subliniat
insa ca panica e „nejustificata, caci galeriile care au disparut sint putine si au un profil special, ele nefiind neaparat comerciale, ci bazindu-se pe suportul unui sistem institutional“.
Dupa o asemenea introducere, era firesc ca prima interventie sa-i apartina Aurorei Kiraly, din moment ce inchiderea recenta a Galeriei Noua a luat pe neasteptate publicul de arta contemporana din Capitala. De altfel, Aurora Kiraly a si introdus in discutie unul dintre aspectele cele mai dezbatute in cadrul intilnirii de marti: diferentele dintre galeriile comerciale, care au supravietuit, si cele de proiect, ca Noua si HT003, care au disparut o data cu pierderea sediului. Dependenta acestora din urma, declarate de Kiraly „non-profit“, a fost pusa pe seama nevoii de sprijin extern, institutional si civic: „Mai devreme ma intreba Dan Popescu de ce nu recurg la multele fonduri UE existente, insa asta e o munca ce devine greoaie si dificila daca nu e sustinuta si pe cale oficiala“.
Taberele descrise de Aurora Kiraly s-au si conturat ulterior, cu atit mai mult cu cit reprezentantii galeriilor Anaid si H’art au raspuns printr-un discurs managerial. Diana Dochia s-a declarat „nemultumita“ ca exista doar citeva galerii de arta contemporana in toata tara si a insistat asupra rolului fondurilor private: „N-are rost sa te plingi si sa astepti ajutor de la stat, pentru ca nu vine niciodata“.
Pentru galerista de la Anaid, una dintre principalele probleme pe care trebuie sa le depaseasca piata de arta contemporana e lipsa de educatie a publicului: „Multi nu stiu sa citeasca un anumit tip de imagine. Oamenii care imi intra in galerie, de patru ani incoace, s-au obisnuit cu stilul
, dar stiti cum e: daca ii dai omului ciorba tot timpul, n-o sa guste icre negre“. Pe de alta parte, Matei Caltia s-a aratat uimit de disparitia Galeriei Noi, tocmai din acest punct de vedere el considerind ca aceasta galerie avea „cea mai puternica comunitate, mai ales datorita coerentei proiectelor expuse“.
Replica, desi venita pe acelasi ton de reprezentant al unei galerii functionale, a venit din partea lui Dan Popescu, care si-a afirmat convingerea ca situatia este oarecum normala: „Nu cred ca societatea e nepregatita sau ca nu stie sa accepte un anumit tip de arta. La urma urmei, arta contemporana, mai avangardista, are oricind probleme de acceptare, cel putin initial“. Opiniei lui i s-a alaturat cea a lui Theodor Graur, pentru care „galeristii bucuresteni se afla intr-o faza de pionierat: adevarata intrebare nu e de ce n-avem fonduri, ci de ce, la noi, arta contemporana nu suscita interesul publicului“.
Problema „deficitului civic“, dupa cum a reformulat-o Erwin Kessler, a monopolizat o vreme discutia, Dan Popescu recunoscind ca in Romania nu exista responsabilitate civica: „Tot ce s-a intimplat in zona artei contemporane, inclusiv crearea MNAC-ului (Muzeul National de Arta Contemporana - n.r.), a fost rezultatul muncii unor indivizi. La noi, totul functioneaza ca un fel de haiduceala, insa cred ca cei care vor convinge zona privata sa intre in acest joc vor fi pregatiti si asa va disparea nevoia de sprijin extern“.
O nota aparte in dezbaterea de la ICR a dat-o interventia lui Mihai Oroveanu, directorul MNAC. Acesta a adus in discutie problema sciziunii comunitatii artistice, care nu si-a creat forme de reprezentare si e departe de a fi solidara: „Uniunea Artistilor Plastici n-a aparut, la 1950, ca nevoie a obstii artistice, ci ca institutie de control al acelei comunitati. Or, disparitia acestor doua galerii n-a fost determinata de actiunile statului, ci de animozitatile din lumea artei, de artistii care saboteaza sistemul“. Totusi, Oroveanu n-a iertat nici interventiile sporadice si controversate ale statului pe piata de arta, facind trimitere la achizitiile publice de arta monumentala, cotate la preturi colosale: „Cel mai mare monument din Anglia a costat, acum citiva ani, cit jumatate din «Tepusa»“ (contestatul monument al lui Ovidiu Ghildus amplasat in Piata Revolutiei- n.r.).
Erwin Kessler, dezbatind problemele breslei, alaturi de cei cinci galeristi bucuresteni
„Galere, galerii, piraterii: de ce apar si de ce dispar galeriile de arta“ a fost titlul dezbaterii desfasurate marti la sediul Institutului Cultural Roman (ICR) si moderate de criticul de arta Erwin Kessler. Alaturi de el s-au asezat cinci galeristi bucuresteni: Dan Popescu (H’art Gallery), Matei Caltia (Galeria Posibila), Diana Dochia (Anaid Art Gallery) si reprezentantii a doua galerii „disparute“ - Aurora Kiraly (Galeria Noua) si Theodor Graur (Galeria HT003).
Dezbaterea a pornit, dupa cum era de asteptat, de la disparitia recenta a mai multor galerii, intr-un moment in care ar fi fost normal ca piata
de arta autohtona sa se fi asezat deja.
Erwin Kessler, in deschiderea discutiei, a subliniat
insa ca panica e „nejustificata, caci galeriile care au disparut sint putine si au un profil special, ele nefiind neaparat comerciale, ci bazindu-se pe suportul unui sistem institutional“.
Dupa o asemenea introducere, era firesc ca prima interventie sa-i apartina Aurorei Kiraly, din moment ce inchiderea recenta a Galeriei Noua a luat pe neasteptate publicul de arta contemporana din Capitala. De altfel, Aurora Kiraly a si introdus in discutie unul dintre aspectele cele mai dezbatute in cadrul intilnirii de marti: diferentele dintre galeriile comerciale, care au supravietuit, si cele de proiect, ca Noua si HT003, care au disparut o data cu pierderea sediului. Dependenta acestora din urma, declarate de Kiraly „non-profit“, a fost pusa pe seama nevoii de sprijin extern, institutional si civic: „Mai devreme ma intreba Dan Popescu de ce nu recurg la multele fonduri UE existente, insa asta e o munca ce devine greoaie si dificila daca nu e sustinuta si pe cale oficiala“.
Taberele descrise de Aurora Kiraly s-au si conturat ulterior, cu atit mai mult cu cit reprezentantii galeriilor Anaid si H’art au raspuns printr-un discurs managerial. Diana Dochia s-a declarat „nemultumita“ ca exista doar citeva galerii de arta contemporana in toata tara si a insistat asupra rolului fondurilor private: „N-are rost sa te plingi si sa astepti ajutor de la stat, pentru ca nu vine niciodata“.
Pentru galerista de la Anaid, una dintre principalele probleme pe care trebuie sa le depaseasca piata de arta contemporana e lipsa de educatie a publicului: „Multi nu stiu sa citeasca un anumit tip de imagine. Oamenii care imi intra in galerie, de patru ani incoace, s-au obisnuit cu stilul
, dar stiti cum e: daca ii dai omului ciorba tot timpul, n-o sa guste icre negre“. Pe de alta parte, Matei Caltia s-a aratat uimit de disparitia Galeriei Noi, tocmai din acest punct de vedere el considerind ca aceasta galerie avea „cea mai puternica comunitate, mai ales datorita coerentei proiectelor expuse“.
Replica, desi venita pe acelasi ton de reprezentant al unei galerii functionale, a venit din partea lui Dan Popescu, care si-a afirmat convingerea ca situatia este oarecum normala: „Nu cred ca societatea e nepregatita sau ca nu stie sa accepte un anumit tip de arta. La urma urmei, arta contemporana, mai avangardista, are oricind probleme de acceptare, cel putin initial“. Opiniei lui i s-a alaturat cea a lui Theodor Graur, pentru care „galeristii bucuresteni se afla intr-o faza de pionierat: adevarata intrebare nu e de ce n-avem fonduri, ci de ce, la noi, arta contemporana nu suscita interesul publicului“.
Problema „deficitului civic“, dupa cum a reformulat-o Erwin Kessler, a monopolizat o vreme discutia, Dan Popescu recunoscind ca in Romania nu exista responsabilitate civica: „Tot ce s-a intimplat in zona artei contemporane, inclusiv crearea MNAC-ului (Muzeul National de Arta Contemporana - n.r.), a fost rezultatul muncii unor indivizi. La noi, totul functioneaza ca un fel de haiduceala, insa cred ca cei care vor convinge zona privata sa intre in acest joc vor fi pregatiti si asa va disparea nevoia de sprijin extern“.
O nota aparte in dezbaterea de la ICR a dat-o interventia lui Mihai Oroveanu, directorul MNAC. Acesta a adus in discutie problema sciziunii comunitatii artistice, care nu si-a creat forme de reprezentare si e departe de a fi solidara: „Uniunea Artistilor Plastici n-a aparut, la 1950, ca nevoie a obstii artistice, ci ca institutie de control al acelei comunitati. Or, disparitia acestor doua galerii n-a fost determinata de actiunile statului, ci de animozitatile din lumea artei, de artistii care saboteaza sistemul“. Totusi, Oroveanu n-a iertat nici interventiile sporadice si controversate ale statului pe piata de arta, facind trimitere la achizitiile publice de arta monumentala, cotate la preturi colosale: „Cel mai mare monument din Anglia a costat, acum citiva ani, cit jumatate din «Tepusa»“ (contestatul monument al lui Ovidiu Ghildus amplasat in Piata Revolutiei- n.r.).
Actorul american Richard Widmark a murit
Actorul american Richard Widmark, celebrul sadic ce împingea pe scări o doamnă paralizată în filmul său de debut, "The Kiss of Death" (1947), de Henry Hathaway, a murit, luni, la vârsta de 93 de ani.
Widmark a devenit una dintre legendele Hollywood-ului, realizând aproximativ 70 de filme, sub bagheta celor mai mari regizori, însă s-a ferit întotdeauna de ochii presei, ţinând foarte mult la viaţa sa privată.
Widmark a devenit una dintre legendele Hollywood-ului, realizând aproximativ 70 de filme, sub bagheta celor mai mari regizori, însă s-a ferit întotdeauna de ochii presei, ţinând foarte mult la viaţa sa privată.
sâmbătă, 21 februarie 2009
Managementul românesc în căutare de lideri
Piaţa românească a serviciilor de consultanţă şi training a crescut în ultimii ani într-un ritm accelerat. Dintre acestea, o pondere însemnată o ocupă programele de leadership. De ce ar investi companiile româneşti în pregătirea unor manageri pentru a-i transforma din profesionişti cu competenţe tehnice în lideri? Competiţia în creştere, criza de buni manageri şi noua cultură organizaţională impusă de companiile multinaţionale au produs
un declic: nevoia de leadership.
Cu hands free-ul în ureche, cu geanta diplomat din care ies tone de documente pe scaunul din dreapta al limuzinei ultimul tip, managerul român se grăbeşte către o întâlnire de afaceri unde urmează să negocieze vânzarea unei părţi din companie. Va avea o surpriză întâlnindu-şi omologul venit de la o multinaţională occidentală. Relaxat, acesta îi va vorbi de cea mai recentă vacanţă, petrecută undeva în insule exotice, în timp ce echipa de avocaţi şi experţi financiari perfectează ultimele detalii ale tranzacţiei.
E firesc, în cele din urmă, să se întâmple aşa; dacă lucrurile ar fi stat invers, scena s-ar fi petrecut într-un restaurant din Sofia sau Belgrad, cu un manager român în rolul tipului relaxat, care are timp să gândească strategii, nu să se încurce în detalii şi semnat vrafuri de hârtii. Cultura organizaţională din multe companii româneşti este cea care face diferenţa dintre cele două stiluri de management. „Se pare că managerii străini preferă stilul
democratic sau pe cel «laissez-faire», iar cei români, pe cel de tip control“, explică Dana Stanciu, marketing manager la United Business Development, companie specializată în domeniul soluţiilor de dezvoltare profesională a capitalului uman şi de optimizare
a proceselor şi sistemelor organizaţionale.
Din acest punct de vedere, pe lângă elementele care ţin de cultura organizaţională, pe care pătrunderea pe piaţa românească a multinaţionalelor tinde să o remodeleze conform modului de funcţionare a marilor companii, contează şi factorul timp. „Dezvoltarea abilităţilor şi competenţelor pentru nivelul de top management se realizează în aproximativ zece ani“, spune Ionela Berciu, director general al filialei din România a companiei de consultanţă de management Hay Group.
De voie, de nevoie, firmele româneşti încep să adopte modelul de management al vesticilor, care are în centru nu neapărat competenţele tehnice, cât leadershipul, cu alte cuvinte, capacitatea unui manager de a influenţa, motiva şi inspira pe alţii să contribuie la succesul şi eficienţa organizaţiilor din care fac parte.
„Companiile care investesc în programe de leadership sunt deja sau aspiră să devină Angajatorul Preferat în industria lor, companii care au un top management ambiţios şi de calitate“, afirmă Viorel Panaite, partener în cadrul companiei de consultanţă şi training în resurse umane Human Invest. „Ele au înţeles că managerii lor au nevoie de competenţe de leadership puternice şi în acelaşi timp să atragă şi să reţină cei mai buni profesionişti.“
Spre deosebire de multinaţionale, unde „dezvoltarea competenţelor de management şi leadership vizează toate nivelurile ierarhice şi se desfăşoară continuu - diferă doar metoda (training, job enlargement, coaching, business simulation, self learning, e-learning) adaptată fie la nivelul unui grup, fie la nivelul unui individ“, cum susţine Aryana Popescu, learning & development manager al Orange România, în companiile româneşti lucrurile se desfăşoară mai mult în virtutea inerţiei. Simplul fapt că unele multinaţionale au angajaţi specializaţi pentru astfel de programe de dezvoltare pe partea de training şi leadership spune multe.
În România, piaţa de programe şi servicii destinate în mod explicit pregătirii în leadership este încă incipientă, dar se dezvoltă într-un ritm alert. „Cererea pentru astfel de programe a crescut foarte mult în ultimii patru-cinci ani“, afirmă Viorel Panaite. „După ce le-au acordat o atenţie mică până în anii 2000 - 2002, companiile încep să descopere cum programele de leadership implementate au generat angajaţi mai bine pregătiţi pentru poziţiile de management existente sau pentru nenumăratele poziţii manageriale care au apărut datorită expansiunii rapide a companiei.“ Potrivit datelor United Business Development, piaţa de training de „soft skills“ din Marea Britanie este estimată la aproximativ 17 milioane de lire sterline (circa 25 de milioane de euro), în Ungaria este de 80 de milioane de euro, iar în Polonia, de 120 de milioane. Prin urmare, cu cât mergem mai către est, volumul pieţei acestor servicii creşte din cauza nevoii de a recupera decalajul faţă de economiile dezvoltate în aceea ce priveşte performanţele manageriale. Urmând această logică, nici piaţa românească de programe şi servicii de acest tip nu ar trebui să fie deloc neglijabilă, dar, „din păcate, pentru România nu dispunem de astfel de date“, spune Dana Stanciu de la UBD.
Desigur, unul dintre motivele apetitului pentru programe de leadership este şi criza de manageri care începe să îşi facă simţită prezenţa în economia românească, sub presiunea competiţiei venită din partea companiilor străine. Care, la rândul lor, preferă acum un management local, după ce timp de ani de zile a predominat moda expaţilor. „De la tineri de 25 de ani, proaspăt instalaţi pe o poziţie de management în «front line» (Generaţia HiPo - High Potentials), până la manageri seniori cu peste 25 de ani de experienţă - dar care nu au beneficiat de programe de leadership în companiile unde au lucrat, datorită culturii de comandă-şi-control a acelor organizaţii, cu toţii sunt acum incluşi în programe de leadership dacă organizaţiile în care lucrează au un top management de calitate“, adaugă Panaite.
Între leadership şi competenţă tehnică
Să fie leadershipul, pentru companiile româneşti, doar o modă copiată din „cataloagele“ de management ale multinaţionalelor, sau aduce, în mod real, beneficii concrete şi cuantificabile? „ROI (Return On Investment) este, de cele mai multe ori, greu de evaluat în mod farmaceutic“, explică Sorin Buga, Operational Manager al Mobexpert
. „Efectele acestor programe, însă, se pot urmări în vânzări crescute, în loialitatea sporită a clienţilor şi în rotaţia în scădere a personalului. Aceştia reprezintă o seamă de indicatori prin care poate fi evaluat impactul unor programe de formare. Dinamica lor nu poate fi pusă, totuşi, integral pe seama programelor de dezvoltare de personal, dar este cert că le influenţează semnificativ.“
Există, cu toate acestea, moduri de a cuantifica beneficiile unei investiţii în programele de leadership. În acest scop, specialiştii iau în calcul trei indicatori financiari: Benefit-Cost Ratio, ROI şi Payback period. „Ultimul pas din cadrul acestei metodologii este comunicarea rezultatelor către toţi cei implicaţi în programul de training de la top management până la participanţi. Pentru aceasta ne folosim de diferite tipuri de rapoarte, de la executive summary până la raportul extins“, afirmă Dana Stanciu.
Pe de altă parte, „având un model de leadership, este mai uşor să identifici lideri buni“, explică Aryana Popescu de la Orange. „Modelul nostru de leadership include şase teme, pe baza cărora e evaluat fiecare lider: direcţia, managementul talentului, leadership versus management, focus pe client şi piaţă, cadrul de valori global.“ Principiul utilizat în sesiunile de evaluare ale echipei sau de feedback individual în cadrul Orange este „focus on the situation, not on the person“. În schimb, conceptul de leadership preferat de top managementul Mobexpert este centrat pe oameni, după preceptul „Ce pot face eu, astăzi, mai bine?“, iar strategia este direcţionată către segmentul de middle management. „Ei sunt foarte importanţi pentru noi, deoarece ei reprezintă linia întâi în relaţia Mobexpert - piaţă, ei sunt cei în contact direct cu clienţii noştri. Pentru acest segment, dezvoltăm în plus
module specializate de training, menite, în principal, să dezvolte capacităţile fiecăruia în zona emoţională a vânzării“, explică Sorin Buga.
Şi totuşi, unde se situează graniţa dintre pregătirea în leadership şi trainingul pe competenţe şi, mai ales, cine poate trasa această demarcaţie? Un studiu efectuat de Achieve Global în 2006, „Tendinţe în training şi dezvoltare“, arată că în sectorul financiar-bancar, spre exemplu 44% dintre respondenţi leagă programele de training de o creştere a rezultatelor de afaceri, 52%, de dezvoltarea cunoştinţelor şi abilităţilor şi doar 4%, pentru recunoaştere şi motivare.
În ceea ce priveşte strict componenta de leadership, piaţa ia deja avânt, în ultima vreme anunţându-se din ce în ce mai multe astfel de programe; companii globale specializate în oferirea unor asemenea servicii de consultanţă şi de training au intrat deja pe piaţa românească, fie cu reprezentanţe proprii, fie prin intermediul unor parteneriate strategice cu firme locale. „Cred că orice furnizor de training din această piaţă a livrat pentru cel puţin un client al său un program de leadership, indiferent care a fost conţinutul“, spune Viorel Panaite.
Angajaţii motivaţi aduc venituri duble
Dar în noianul de oferte este adesea dificil să faci alegerea potrivită. Conform lui Panaite, „fie că sunt manageri expaţi, fie români, sunt puţini cei care cunosc «şcolile» reputate de leadership, caracteristicile fiecăreia şi care dintre programe este cel mai potrivit nevoilor specifice de dezvoltare managerială.“ În marile companii, cel mai frecvent întâlnite şcoli internaţionale de leadership, cu programe standardizate, sunt The Leadership Challenge / Kouzes & Posner, programele Linkage sau programul Leadership Situational II de la Ken Blanchard, ultimele două clasate în primele 15 mari grupuri de consultanţă în domeniu din lume, conform unui clasament efectuat de revista „Leadership Excellence“, cea mai importantă publicaţie de profil din SUA, care a încercat să răspundă chiar la întrebarea „cu ce sunt mai bune unele programe de leadership decât altele“? Ken Shelton, redactorul-şef al „Leadership Excellence“, observa că, la multe dintre conferinţele de leadership la care participă, „costul total pentru o singură persoană se poate ridica până la 10.000 de dolari, şi totuşi, mulţi participanţi nici măcar nu iau notiţe. (...) Şi atunci, ROI pentru organizaţie este zero.“ Motivaţia pare să fie cheia.
Unul dintre studiile Hay Group a demonstrat că managerii generali care au creat un climat organizaţional energizant, ce susţine înalta performanţă, comparativ cu cei ce au determinat climate demotivante sau neutre, au generat dublarea indicatorilor de performanţă organizaţională. Mai există şi o latură oarecum ascunsă, un beneficiu indirect al investiţiei în programele de dezvoltare a abilităţilor de lider - retenţia managerilor de top în cadrul companiilor. Potrivit reprezentanţilor Human Invest, cea mai pragmatică modalitate de a evalua ROI este ori estimarea câştigului financiar direct de pe urma reţinerii în companie a celor mai buni oameni, ori estimarea economiei costului de oportunitate dacă aceşti oameni vor pleca. Reperele foarte generale de cost pentru plecarea unui manager merg între valoarea anuală a unuia sau a două salarii ale acelui manager. Şi încă ceva: „Elementul diferenţiator pentru companiile cu performanţe extraordinare este capacitatea de a înlocui top managementul într-un timp foarte scurt, într-o perioadă care poate fi de câteva zile sau chiar ore“, spune Ionela Berciu, de la Hay Group România.
În concluzie, succesul nu mai poate fi garantat doar de o poziţie avantajoasă pe piaţă, de parteneriate cu furnizori strategici, ori gestionare eficientă a costurilor; contează din ce în ce mai mult abilităţile de lider ale managerilor pe care îi ai, pe lângă pregătirea lor profesională. Iar companiile care oferă asemenea servicii exact asta aşteaptă. România a devenit o piaţă atractivă pentru aceste companii, care pot exploata oportunitatea unei economii care simte nevoia să spargă barierele unei culturi organizaţionale de tip comandă-şi-control.
un declic: nevoia de leadership.
Cu hands free-ul în ureche, cu geanta diplomat din care ies tone de documente pe scaunul din dreapta al limuzinei ultimul tip, managerul român se grăbeşte către o întâlnire de afaceri unde urmează să negocieze vânzarea unei părţi din companie. Va avea o surpriză întâlnindu-şi omologul venit de la o multinaţională occidentală. Relaxat, acesta îi va vorbi de cea mai recentă vacanţă, petrecută undeva în insule exotice, în timp ce echipa de avocaţi şi experţi financiari perfectează ultimele detalii ale tranzacţiei.
E firesc, în cele din urmă, să se întâmple aşa; dacă lucrurile ar fi stat invers, scena s-ar fi petrecut într-un restaurant din Sofia sau Belgrad, cu un manager român în rolul tipului relaxat, care are timp să gândească strategii, nu să se încurce în detalii şi semnat vrafuri de hârtii. Cultura organizaţională din multe companii româneşti este cea care face diferenţa dintre cele două stiluri de management. „Se pare că managerii străini preferă stilul
democratic sau pe cel «laissez-faire», iar cei români, pe cel de tip control“, explică Dana Stanciu, marketing manager la United Business Development, companie specializată în domeniul soluţiilor de dezvoltare profesională a capitalului uman şi de optimizare
a proceselor şi sistemelor organizaţionale.
Din acest punct de vedere, pe lângă elementele care ţin de cultura organizaţională, pe care pătrunderea pe piaţa românească a multinaţionalelor tinde să o remodeleze conform modului de funcţionare a marilor companii, contează şi factorul timp. „Dezvoltarea abilităţilor şi competenţelor pentru nivelul de top management se realizează în aproximativ zece ani“, spune Ionela Berciu, director general al filialei din România a companiei de consultanţă de management Hay Group.
De voie, de nevoie, firmele româneşti încep să adopte modelul de management al vesticilor, care are în centru nu neapărat competenţele tehnice, cât leadershipul, cu alte cuvinte, capacitatea unui manager de a influenţa, motiva şi inspira pe alţii să contribuie la succesul şi eficienţa organizaţiilor din care fac parte.
„Companiile care investesc în programe de leadership sunt deja sau aspiră să devină Angajatorul Preferat în industria lor, companii care au un top management ambiţios şi de calitate“, afirmă Viorel Panaite, partener în cadrul companiei de consultanţă şi training în resurse umane Human Invest. „Ele au înţeles că managerii lor au nevoie de competenţe de leadership puternice şi în acelaşi timp să atragă şi să reţină cei mai buni profesionişti.“
Spre deosebire de multinaţionale, unde „dezvoltarea competenţelor de management şi leadership vizează toate nivelurile ierarhice şi se desfăşoară continuu - diferă doar metoda (training, job enlargement, coaching, business simulation, self learning, e-learning) adaptată fie la nivelul unui grup, fie la nivelul unui individ“, cum susţine Aryana Popescu, learning & development manager al Orange România, în companiile româneşti lucrurile se desfăşoară mai mult în virtutea inerţiei. Simplul fapt că unele multinaţionale au angajaţi specializaţi pentru astfel de programe de dezvoltare pe partea de training şi leadership spune multe.
În România, piaţa de programe şi servicii destinate în mod explicit pregătirii în leadership este încă incipientă, dar se dezvoltă într-un ritm alert. „Cererea pentru astfel de programe a crescut foarte mult în ultimii patru-cinci ani“, afirmă Viorel Panaite. „După ce le-au acordat o atenţie mică până în anii 2000 - 2002, companiile încep să descopere cum programele de leadership implementate au generat angajaţi mai bine pregătiţi pentru poziţiile de management existente sau pentru nenumăratele poziţii manageriale care au apărut datorită expansiunii rapide a companiei.“ Potrivit datelor United Business Development, piaţa de training de „soft skills“ din Marea Britanie este estimată la aproximativ 17 milioane de lire sterline (circa 25 de milioane de euro), în Ungaria este de 80 de milioane de euro, iar în Polonia, de 120 de milioane. Prin urmare, cu cât mergem mai către est, volumul pieţei acestor servicii creşte din cauza nevoii de a recupera decalajul faţă de economiile dezvoltate în aceea ce priveşte performanţele manageriale. Urmând această logică, nici piaţa românească de programe şi servicii de acest tip nu ar trebui să fie deloc neglijabilă, dar, „din păcate, pentru România nu dispunem de astfel de date“, spune Dana Stanciu de la UBD.
Desigur, unul dintre motivele apetitului pentru programe de leadership este şi criza de manageri care începe să îşi facă simţită prezenţa în economia românească, sub presiunea competiţiei venită din partea companiilor străine. Care, la rândul lor, preferă acum un management local, după ce timp de ani de zile a predominat moda expaţilor. „De la tineri de 25 de ani, proaspăt instalaţi pe o poziţie de management în «front line» (Generaţia HiPo - High Potentials), până la manageri seniori cu peste 25 de ani de experienţă - dar care nu au beneficiat de programe de leadership în companiile unde au lucrat, datorită culturii de comandă-şi-control a acelor organizaţii, cu toţii sunt acum incluşi în programe de leadership dacă organizaţiile în care lucrează au un top management de calitate“, adaugă Panaite.
Între leadership şi competenţă tehnică
Să fie leadershipul, pentru companiile româneşti, doar o modă copiată din „cataloagele“ de management ale multinaţionalelor, sau aduce, în mod real, beneficii concrete şi cuantificabile? „ROI (Return On Investment) este, de cele mai multe ori, greu de evaluat în mod farmaceutic“, explică Sorin Buga, Operational Manager al Mobexpert
. „Efectele acestor programe, însă, se pot urmări în vânzări crescute, în loialitatea sporită a clienţilor şi în rotaţia în scădere a personalului. Aceştia reprezintă o seamă de indicatori prin care poate fi evaluat impactul unor programe de formare. Dinamica lor nu poate fi pusă, totuşi, integral pe seama programelor de dezvoltare de personal, dar este cert că le influenţează semnificativ.“
Există, cu toate acestea, moduri de a cuantifica beneficiile unei investiţii în programele de leadership. În acest scop, specialiştii iau în calcul trei indicatori financiari: Benefit-Cost Ratio, ROI şi Payback period. „Ultimul pas din cadrul acestei metodologii este comunicarea rezultatelor către toţi cei implicaţi în programul de training de la top management până la participanţi. Pentru aceasta ne folosim de diferite tipuri de rapoarte, de la executive summary până la raportul extins“, afirmă Dana Stanciu.
Pe de altă parte, „având un model de leadership, este mai uşor să identifici lideri buni“, explică Aryana Popescu de la Orange. „Modelul nostru de leadership include şase teme, pe baza cărora e evaluat fiecare lider: direcţia, managementul talentului, leadership versus management, focus pe client şi piaţă, cadrul de valori global.“ Principiul utilizat în sesiunile de evaluare ale echipei sau de feedback individual în cadrul Orange este „focus on the situation, not on the person“. În schimb, conceptul de leadership preferat de top managementul Mobexpert este centrat pe oameni, după preceptul „Ce pot face eu, astăzi, mai bine?“, iar strategia este direcţionată către segmentul de middle management. „Ei sunt foarte importanţi pentru noi, deoarece ei reprezintă linia întâi în relaţia Mobexpert - piaţă, ei sunt cei în contact direct cu clienţii noştri. Pentru acest segment, dezvoltăm în plus
module specializate de training, menite, în principal, să dezvolte capacităţile fiecăruia în zona emoţională a vânzării“, explică Sorin Buga.
Şi totuşi, unde se situează graniţa dintre pregătirea în leadership şi trainingul pe competenţe şi, mai ales, cine poate trasa această demarcaţie? Un studiu efectuat de Achieve Global în 2006, „Tendinţe în training şi dezvoltare“, arată că în sectorul financiar-bancar, spre exemplu 44% dintre respondenţi leagă programele de training de o creştere a rezultatelor de afaceri, 52%, de dezvoltarea cunoştinţelor şi abilităţilor şi doar 4%, pentru recunoaştere şi motivare.
În ceea ce priveşte strict componenta de leadership, piaţa ia deja avânt, în ultima vreme anunţându-se din ce în ce mai multe astfel de programe; companii globale specializate în oferirea unor asemenea servicii de consultanţă şi de training au intrat deja pe piaţa românească, fie cu reprezentanţe proprii, fie prin intermediul unor parteneriate strategice cu firme locale. „Cred că orice furnizor de training din această piaţă a livrat pentru cel puţin un client al său un program de leadership, indiferent care a fost conţinutul“, spune Viorel Panaite.
Angajaţii motivaţi aduc venituri duble
Dar în noianul de oferte este adesea dificil să faci alegerea potrivită. Conform lui Panaite, „fie că sunt manageri expaţi, fie români, sunt puţini cei care cunosc «şcolile» reputate de leadership, caracteristicile fiecăreia şi care dintre programe este cel mai potrivit nevoilor specifice de dezvoltare managerială.“ În marile companii, cel mai frecvent întâlnite şcoli internaţionale de leadership, cu programe standardizate, sunt The Leadership Challenge / Kouzes & Posner, programele Linkage sau programul Leadership Situational II de la Ken Blanchard, ultimele două clasate în primele 15 mari grupuri de consultanţă în domeniu din lume, conform unui clasament efectuat de revista „Leadership Excellence“, cea mai importantă publicaţie de profil din SUA, care a încercat să răspundă chiar la întrebarea „cu ce sunt mai bune unele programe de leadership decât altele“? Ken Shelton, redactorul-şef al „Leadership Excellence“, observa că, la multe dintre conferinţele de leadership la care participă, „costul total pentru o singură persoană se poate ridica până la 10.000 de dolari, şi totuşi, mulţi participanţi nici măcar nu iau notiţe. (...) Şi atunci, ROI pentru organizaţie este zero.“ Motivaţia pare să fie cheia.
Unul dintre studiile Hay Group a demonstrat că managerii generali care au creat un climat organizaţional energizant, ce susţine înalta performanţă, comparativ cu cei ce au determinat climate demotivante sau neutre, au generat dublarea indicatorilor de performanţă organizaţională. Mai există şi o latură oarecum ascunsă, un beneficiu indirect al investiţiei în programele de dezvoltare a abilităţilor de lider - retenţia managerilor de top în cadrul companiilor. Potrivit reprezentanţilor Human Invest, cea mai pragmatică modalitate de a evalua ROI este ori estimarea câştigului financiar direct de pe urma reţinerii în companie a celor mai buni oameni, ori estimarea economiei costului de oportunitate dacă aceşti oameni vor pleca. Reperele foarte generale de cost pentru plecarea unui manager merg între valoarea anuală a unuia sau a două salarii ale acelui manager. Şi încă ceva: „Elementul diferenţiator pentru companiile cu performanţe extraordinare este capacitatea de a înlocui top managementul într-un timp foarte scurt, într-o perioadă care poate fi de câteva zile sau chiar ore“, spune Ionela Berciu, de la Hay Group România.
În concluzie, succesul nu mai poate fi garantat doar de o poziţie avantajoasă pe piaţă, de parteneriate cu furnizori strategici, ori gestionare eficientă a costurilor; contează din ce în ce mai mult abilităţile de lider ale managerilor pe care îi ai, pe lângă pregătirea lor profesională. Iar companiile care oferă asemenea servicii exact asta aşteaptă. România a devenit o piaţă atractivă pentru aceste companii, care pot exploata oportunitatea unei economii care simte nevoia să spargă barierele unei culturi organizaţionale de tip comandă-şi-control.
Clasa medie se trateaza in clinici private
Portretul-robot al pacientului: 33-55 ani, venituri peste 400 euro/luna
Serviciile medicale private puse la dispozitia clientilor romani, care dispun de ceva resurse financiare, prin intermediul spitalelor sau clinicilor de profil, incep sa faca parte, din ce in ce mai vizibil, din peisajul autohton. Afaceri de milioane de dolari si zecile de mii de pacienti care le trec pragul fac din companiile care activeaza pe aceasta nisa castigatori importanti.
9.000 de pacienti noi pentru Euroclinic in 2006
Primul spital privat din Romania, Euroclinic Bucuresti, mizeaza in acest an pe o cifra de afaceri de cinci milioane de euro, dublu fata de 2006, a declarat, pentru Curierul National, Bogdan Pana, Commercial Manager Euroclinic Bucuresti. Anul trecut spitalul Euroclinic a inregistrat venituri totale de 7,5 milioane de lei, in crestere cu peste 300% fata de anul 2005. Euroclinic a inceput cu o investitie intiala de peste 10 milioane de euro si a continuat sa investeasca in continuare in aparatura si echipamente performante.
In 2006, portofoliul Euroclinic s-a imbogatit cu aproape 9.000 de pacienti noi, din care mai mult de o treime sunt si asigurati Medisystem.In primele luni ale anului 2007, Euroclinic a inregistrat un numar de 5.500 de pacienti care au beneficiat de servicii medicale.
"Prognozam pentru anul 2007 cel putin o dublare a numarului de pacienti comparativ cu 2006, dar cifrele inregistrate in ianuarie si februarie 2007 par sa ne convinga ca vom depasi aceasta estimare", a precizat Pana.
Memorial Hospital va salta afacerile MedLife
Compania de servicii medicale private MedLife, care a inaugurat in ianuarie Life Memorial Hospital, cel mai mare spital privat din Romania, se asteapta sa obtina in 2007 o cifra de afaceri de 10,5 milioane de euro, cu 40% mai mare decat cea inregistrata in 2006 si cu 20% peste cresterea asteptata pentru acest an pentru piata serviciilor medicale private, care va fi in medie de 15-20%, ne-a declarat Mihail Marcu, presedintele MedLife.
"Cresterea cifrei de afaceri se va baza pe veniturile obtinute ca urmare a deschiderii spitalului Life Memorial Hospital, atragerii de noi clienti, dar si ca urmare a deschiderii de noi clinici si spitale in tara. Pe langa aceasta, activitatea de asigurari de sanatate
derulata prin AsiLife, care, desi nu este inclusa in bugetul MedLife, va aduce un aport de clienti corporativi business-ului medical", a precizat Marcu.
Life Memorial Hospital, care a suportat investitii de 10 milioane de euro, este primul dintr-o serie de sase spitale si clinici care vor fi construite pana in 2008. Excluzand costurile aferente aparaturii, valoarea totala a investitiei companiei in cele sase unitati medicale se ridica la 25 de milioane de euro. "Pentru 2010 estimam ca vom ajunge la o cifra de afaceri de 35 milioane euro, considerand un volum total de investitii de 45 milioane euro", a afirmat presedintele MedLife.
Expansiune peste hotare
Dupa Romania, MedLife si-a anuntat intentia de a opera in Chisinau si Belgrad. Alegerea celor doua locatii a fost facuta in urma studierii pietei imobiliare si a pietei medicale potentiale din tarile limitrofe Romaniei, incluzand Moldova, Serbia, Ungaria, Bulgaria si Ucraina. "In acest moment suntem in faza de aprobare a proiectelor pentru Chisinau si Belgrad. Investitiile pe care le prognozam pentru Chisinau se ridica la 3 milioane euro, iar pentru Belgrad la circa 4-5 milioane de euro, proiectele fiind dezvoltate pe acelasi concept: Hyperclinica si Life Memorial Hospital", a subliniat Marcu.
In prezent, Medlife detine in Bucuresti o cota de piata de 15-20%, pe segmentul serviciilor medicale private, iar la nivel national 2-3%. "Inaugurarea retelei de spitale si hyperclinici MedLife din tara, prin care vom oferi servicii medicale integrate, va conta foarte mult si speram ca in 2007 sa ajungem la o cota de piata de circa 10% la nivel national", a spus presedintele MedLife. Evolutia cotei de piata pana in 2010 va depinde, printre altele, de ce jucatori vor aparea pe piata in urmatoarea perioada, de investitiile ce vor fi facute in domeniu de concurenta, a explicat Marcu.
Potentialul pietei este de 1,5 miliarde euro
Dimensionarea pietei serviciilor medicale este extrem de dificila, deoarece in Romania nu exista o institutie specializata in monitorizarea acestui segment. "Putem insa aprecia o anumita cifra tinand cont de informatii publice sau coreland informatii din sfera privata, cum ar fi plata directa pentru serviciul prestat (fee for service), pachetele de abonamente medicale (corporate subscription agreements) si relatiile contractuale cu sistemul public de asigurari
", ne-a declarat Doris Andronescu, director general al Sanador. "Estimand un numar de circa 500 - 600.000 de abonati, precum si o alocare bugetara pentru paraclinice ambulatoriu din sistemul public, ajungem la o dimensiune aproximativa a pietei de 200 - 250 milioane euro", este de parere Andronescu.
"Intr-un raport Eurostat se poate vedea care este ponderea diferentei dintre cheltuiala totala si cea publica cu sanatatea ca procent din PIB in diverse tari din Europa, ceea ce ne face sa credem intr-un potential al pietei private de sanatate romanesti estimat in jurul valorii de 1,5% din PIB, adica in cifre de PIB actuale la peste 1,5 miliarde de euro", explica Andronescu.
Asigurarile private, motor de crestere al clinicilor particulare
Pe langa serviciile medicale private, companiile de profil dispun sau se pregatesc sa lanseze asigurari private pentru persoane fizice sau clienti corporativi. "Lansarea asigurarilor de sanatate private pentru persoane fizice ramane in continuare in planul nostru pentru anul 2007. Pentru clientii corporativi, AsiLife, divizia de asigurari a MedLife, a pregatit doua produse cu preturi intre 30-50 euro, fiecare din cele doua produse asigurand preluarea cheltuielilor medicale ale clientilor. Noi apreciem ca in acest an asigurarile private de sanatate vor inregistra o crestere semnificativa, de la aproximativ 2.000 de asigurati la 15 - 20.000 de asigurati. Pentru anul 2007 ne-am propus ca AsiLife sa reprezinte peste 50% din aceasta piata", a afirmat Marcu.
"Centrul Medical Unirea analizeaza in continuare posibilitatea de a intra in piata asigurarilor private de sanatate, dar nu are nicio afiliere in acest moment, cu niciuna din societatile de asigurari", ne-a informat Sergiu Negut, director executiv Centru Medical Unirea.
Portret-robot al pacientului: 35-55 ani si venituri de peste 400 euro/luna
Desi se afla intr-un stadiu incipient,comparativ cu alte tari, serviciile medicale private din Romania au inceput sa prinda din ce in ce mai mult si in randul romanilor. "In ultimul timp
, in Romania a inceput sa se contureze din ce in ce mai vizibil o clasa de mijloc. Astfel, acum exista mai multe persoane decat in anii anteriori care sunt dispuse sa plateasca si pana la 100 de euro pentru o zi de tratament
intr-un spital sau o clinica privata, unde pot beneficia de ajutor profesionist si de aparatura de ultima generatie. Este de inteles acest lucru, din moment ce majoritatea spitalelor de stat se afla intr-o stare precara, chiar daca dispun de personal adecvat", ne-a declarat un oficial al unei companii farmaceutice prezente in Romania, care a dorit sa-si pastreze anonimatul.
"Cei care apeleaza la servicii medicale private sunt persoane intre 35-55 ani, cu un venit de peste 400 euro/luna si care prefera sa plateasca corect pentru a beneficia de servicii medicale de inalta calitate si profesionalism", a declarat Mihail Marcu.
In urma unui studiu realizat pe pacientii spitalului Euroclinic s-a constatat ca varsta medie a acestora este 37 de ani, din punct de vedere al limitelor de varsta acestea sunt o zi pana la 98 de ani." Majoritatea, adica peste 70% din pacienti, au studii superioare, restul sunt persoane cu studii medii sau doar primare. Mai mult de 11% sunt pacienti de alte nationalitati, din aproape 15 tari straine. 30% din pacientii Euroclinic sunt asigurati Medisystem", a afirmat Pana.
Legislatia in vigoare dicteaza trendul serviciilor medicale private
Serviciile medicale private din Romania pot cunoaste un ritm de expansiune evident, dar acest lucru depinde si de implicarea statului. "Evolutia pietei depinde foarte mult de legislatie, dar si de modul in care actioneaza statul. De exemplu, in Grecia si Turcia, acolo unde sistemele medicale de stat sunt de slaba calitate, s-au dezvoltat mari operatori privati, iar in tari precum Cehia sau Slovenia acestia s-au dezvoltat mai puttin", afirma Marcu.
Presedintele MedLife considera ca in Romania ar fi benefica o delimitare clara a ceea ce acopera asigurarile de sanatate de stat, precum si deducerea fiscala a cheltuielilor cu asigurarile private.
"Este incorect sa nu poti deduce din salariu cheltuielile pe care le faci pentru sanatate in sistem privat. Oamenii platesc o contributie de asigurare de sanatate la stat, dar pentru ca nu sunt multumiti de serviciile pe care le ofera sistemul de stat, apeleaza la clinicile private. Iar pentru suma din salariu pe care o platesc pentru serviciile medicale private, au platit si impozit la stat", spune Marcu.
Bogdan Pana considera ca segmentul medical privat din Romania mai are mult pana va ajunge la un nivel similar cu cel occidental. "Din pacate, piata serviciilor medicale private nu si-a atins inca adevaratul potential. In plus
, putem cu totii observa ca au fost necesari 15 ani pentru demararea investitiilor importante in sistemul privat de sanatate. Apreciez ca fiind benefica incurajarea din partea statului a investitiilor in sistemul sanitar privat. Cred ca numai in acest fel, dar si beneficiind de un mediu economic si legislativ stabil si stimulativ, piata va deveni din ce in ce mai atractiva", a conchis Pana.
Serviciile medicale private puse la dispozitia clientilor romani, care dispun de ceva resurse financiare, prin intermediul spitalelor sau clinicilor de profil, incep sa faca parte, din ce in ce mai vizibil, din peisajul autohton. Afaceri de milioane de dolari si zecile de mii de pacienti care le trec pragul fac din companiile care activeaza pe aceasta nisa castigatori importanti.
9.000 de pacienti noi pentru Euroclinic in 2006
Primul spital privat din Romania, Euroclinic Bucuresti, mizeaza in acest an pe o cifra de afaceri de cinci milioane de euro, dublu fata de 2006, a declarat, pentru Curierul National, Bogdan Pana, Commercial Manager Euroclinic Bucuresti. Anul trecut spitalul Euroclinic a inregistrat venituri totale de 7,5 milioane de lei, in crestere cu peste 300% fata de anul 2005. Euroclinic a inceput cu o investitie intiala de peste 10 milioane de euro si a continuat sa investeasca in continuare in aparatura si echipamente performante.
In 2006, portofoliul Euroclinic s-a imbogatit cu aproape 9.000 de pacienti noi, din care mai mult de o treime sunt si asigurati Medisystem.In primele luni ale anului 2007, Euroclinic a inregistrat un numar de 5.500 de pacienti care au beneficiat de servicii medicale.
"Prognozam pentru anul 2007 cel putin o dublare a numarului de pacienti comparativ cu 2006, dar cifrele inregistrate in ianuarie si februarie 2007 par sa ne convinga ca vom depasi aceasta estimare", a precizat Pana.
Memorial Hospital va salta afacerile MedLife
Compania de servicii medicale private MedLife, care a inaugurat in ianuarie Life Memorial Hospital, cel mai mare spital privat din Romania, se asteapta sa obtina in 2007 o cifra de afaceri de 10,5 milioane de euro, cu 40% mai mare decat cea inregistrata in 2006 si cu 20% peste cresterea asteptata pentru acest an pentru piata serviciilor medicale private, care va fi in medie de 15-20%, ne-a declarat Mihail Marcu, presedintele MedLife.
"Cresterea cifrei de afaceri se va baza pe veniturile obtinute ca urmare a deschiderii spitalului Life Memorial Hospital, atragerii de noi clienti, dar si ca urmare a deschiderii de noi clinici si spitale in tara. Pe langa aceasta, activitatea de asigurari de sanatate
derulata prin AsiLife, care, desi nu este inclusa in bugetul MedLife, va aduce un aport de clienti corporativi business-ului medical", a precizat Marcu.
Life Memorial Hospital, care a suportat investitii de 10 milioane de euro, este primul dintr-o serie de sase spitale si clinici care vor fi construite pana in 2008. Excluzand costurile aferente aparaturii, valoarea totala a investitiei companiei in cele sase unitati medicale se ridica la 25 de milioane de euro. "Pentru 2010 estimam ca vom ajunge la o cifra de afaceri de 35 milioane euro, considerand un volum total de investitii de 45 milioane euro", a afirmat presedintele MedLife.
Expansiune peste hotare
Dupa Romania, MedLife si-a anuntat intentia de a opera in Chisinau si Belgrad. Alegerea celor doua locatii a fost facuta in urma studierii pietei imobiliare si a pietei medicale potentiale din tarile limitrofe Romaniei, incluzand Moldova, Serbia, Ungaria, Bulgaria si Ucraina. "In acest moment suntem in faza de aprobare a proiectelor pentru Chisinau si Belgrad. Investitiile pe care le prognozam pentru Chisinau se ridica la 3 milioane euro, iar pentru Belgrad la circa 4-5 milioane de euro, proiectele fiind dezvoltate pe acelasi concept: Hyperclinica si Life Memorial Hospital", a subliniat Marcu.
In prezent, Medlife detine in Bucuresti o cota de piata de 15-20%, pe segmentul serviciilor medicale private, iar la nivel national 2-3%. "Inaugurarea retelei de spitale si hyperclinici MedLife din tara, prin care vom oferi servicii medicale integrate, va conta foarte mult si speram ca in 2007 sa ajungem la o cota de piata de circa 10% la nivel national", a spus presedintele MedLife. Evolutia cotei de piata pana in 2010 va depinde, printre altele, de ce jucatori vor aparea pe piata in urmatoarea perioada, de investitiile ce vor fi facute in domeniu de concurenta, a explicat Marcu.
Potentialul pietei este de 1,5 miliarde euro
Dimensionarea pietei serviciilor medicale este extrem de dificila, deoarece in Romania nu exista o institutie specializata in monitorizarea acestui segment. "Putem insa aprecia o anumita cifra tinand cont de informatii publice sau coreland informatii din sfera privata, cum ar fi plata directa pentru serviciul prestat (fee for service), pachetele de abonamente medicale (corporate subscription agreements) si relatiile contractuale cu sistemul public de asigurari
", ne-a declarat Doris Andronescu, director general al Sanador. "Estimand un numar de circa 500 - 600.000 de abonati, precum si o alocare bugetara pentru paraclinice ambulatoriu din sistemul public, ajungem la o dimensiune aproximativa a pietei de 200 - 250 milioane euro", este de parere Andronescu.
"Intr-un raport Eurostat se poate vedea care este ponderea diferentei dintre cheltuiala totala si cea publica cu sanatatea ca procent din PIB in diverse tari din Europa, ceea ce ne face sa credem intr-un potential al pietei private de sanatate romanesti estimat in jurul valorii de 1,5% din PIB, adica in cifre de PIB actuale la peste 1,5 miliarde de euro", explica Andronescu.
Asigurarile private, motor de crestere al clinicilor particulare
Pe langa serviciile medicale private, companiile de profil dispun sau se pregatesc sa lanseze asigurari private pentru persoane fizice sau clienti corporativi. "Lansarea asigurarilor de sanatate private pentru persoane fizice ramane in continuare in planul nostru pentru anul 2007. Pentru clientii corporativi, AsiLife, divizia de asigurari a MedLife, a pregatit doua produse cu preturi intre 30-50 euro, fiecare din cele doua produse asigurand preluarea cheltuielilor medicale ale clientilor. Noi apreciem ca in acest an asigurarile private de sanatate vor inregistra o crestere semnificativa, de la aproximativ 2.000 de asigurati la 15 - 20.000 de asigurati. Pentru anul 2007 ne-am propus ca AsiLife sa reprezinte peste 50% din aceasta piata", a afirmat Marcu.
"Centrul Medical Unirea analizeaza in continuare posibilitatea de a intra in piata asigurarilor private de sanatate, dar nu are nicio afiliere in acest moment, cu niciuna din societatile de asigurari", ne-a informat Sergiu Negut, director executiv Centru Medical Unirea.
Portret-robot al pacientului: 35-55 ani si venituri de peste 400 euro/luna
Desi se afla intr-un stadiu incipient,comparativ cu alte tari, serviciile medicale private din Romania au inceput sa prinda din ce in ce mai mult si in randul romanilor. "In ultimul timp
, in Romania a inceput sa se contureze din ce in ce mai vizibil o clasa de mijloc. Astfel, acum exista mai multe persoane decat in anii anteriori care sunt dispuse sa plateasca si pana la 100 de euro pentru o zi de tratament
intr-un spital sau o clinica privata, unde pot beneficia de ajutor profesionist si de aparatura de ultima generatie. Este de inteles acest lucru, din moment ce majoritatea spitalelor de stat se afla intr-o stare precara, chiar daca dispun de personal adecvat", ne-a declarat un oficial al unei companii farmaceutice prezente in Romania, care a dorit sa-si pastreze anonimatul.
"Cei care apeleaza la servicii medicale private sunt persoane intre 35-55 ani, cu un venit de peste 400 euro/luna si care prefera sa plateasca corect pentru a beneficia de servicii medicale de inalta calitate si profesionalism", a declarat Mihail Marcu.
In urma unui studiu realizat pe pacientii spitalului Euroclinic s-a constatat ca varsta medie a acestora este 37 de ani, din punct de vedere al limitelor de varsta acestea sunt o zi pana la 98 de ani." Majoritatea, adica peste 70% din pacienti, au studii superioare, restul sunt persoane cu studii medii sau doar primare. Mai mult de 11% sunt pacienti de alte nationalitati, din aproape 15 tari straine. 30% din pacientii Euroclinic sunt asigurati Medisystem", a afirmat Pana.
Legislatia in vigoare dicteaza trendul serviciilor medicale private
Serviciile medicale private din Romania pot cunoaste un ritm de expansiune evident, dar acest lucru depinde si de implicarea statului. "Evolutia pietei depinde foarte mult de legislatie, dar si de modul in care actioneaza statul. De exemplu, in Grecia si Turcia, acolo unde sistemele medicale de stat sunt de slaba calitate, s-au dezvoltat mari operatori privati, iar in tari precum Cehia sau Slovenia acestia s-au dezvoltat mai puttin", afirma Marcu.
Presedintele MedLife considera ca in Romania ar fi benefica o delimitare clara a ceea ce acopera asigurarile de sanatate de stat, precum si deducerea fiscala a cheltuielilor cu asigurarile private.
"Este incorect sa nu poti deduce din salariu cheltuielile pe care le faci pentru sanatate in sistem privat. Oamenii platesc o contributie de asigurare de sanatate la stat, dar pentru ca nu sunt multumiti de serviciile pe care le ofera sistemul de stat, apeleaza la clinicile private. Iar pentru suma din salariu pe care o platesc pentru serviciile medicale private, au platit si impozit la stat", spune Marcu.
Bogdan Pana considera ca segmentul medical privat din Romania mai are mult pana va ajunge la un nivel similar cu cel occidental. "Din pacate, piata serviciilor medicale private nu si-a atins inca adevaratul potential. In plus
, putem cu totii observa ca au fost necesari 15 ani pentru demararea investitiilor importante in sistemul privat de sanatate. Apreciez ca fiind benefica incurajarea din partea statului a investitiilor in sistemul sanitar privat. Cred ca numai in acest fel, dar si beneficiind de un mediu economic si legislativ stabil si stimulativ, piata va deveni din ce in ce mai atractiva", a conchis Pana.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
